ziare: 24 de ore la Akko, oraşul israelian vechi de 5000 de ani – GALERIE FOTO

24 de ore la Akko, oraşul israelian vechi de 5000 de ani - GALERIE FOTO

astăzi, 10:30 Ziarul Financiar

Dacă aţi fost în Israel până acum şi nu aţi ajuns în partea de nord a ţării, vă recomand oraşul Akko. Şi asta nu pentru că sunt subiectivă (familia mea locuieşte aici), ci pentru istoria şi pitorescul acestui oraş vechi de 5.000 de ani, aflat la Mediterană şi declarat patrimoniu UNESCO. Pentru a face turul oraşului vechi, dintr-o parte în alta a zidurilor, este nevoie de o zi întreagă. În primul rând trebuie vizitate cetatea cruciaţilor, cu catacombele cu ieşire direct în port, şi Bazarul Turcesc, care face legătura între cele două porţi ale Old Akko şi care este foarte colorat si zgomotos. Tot aici este şi cea mai bună baclava din ţară, precum şi mirodenii senzaţionale. Apoi, sălile din cetatea Cavalerilor Cruciaţi. Aici au loc frecvent expoziţii de fotografie sau pictură, sălile folosesc şi ca spaţii de concerte şi spectacole. Un alt obiectiv de bifat este Moscheea Jezzar Pasha. În grădină sunt îngropaţi atât Jezzar Pasha cât şi Suleiman Pasha. Hamamul al-Basha, construit în anul 1795 de Jezzar Pasha este un alt punct de atracţie. Acesta a fost funcţional până în 1950. S-a păstrat intact şi ar fi minunat dacă cineva foarte inteligent l-ar transforma într-un SPA de lux. Aşept acea zi şi sper să se întâmple până când voi împlini 50 de ani.

La ieşirea din Akko, la numai cinci minute de mers cu maşina sunt Grădinile Bah‡''. Adepţii Bah‡'' vin aici în fiecare an la mormântul lui Bah‡'u'll‡h , persanul întemeietor al religiei Bah‡''. Acesta a fost ţinut prizonier de către otomani la Akko până la moartea sa, în 1892. Casa în care a locuit împreună cu întreaga familie şi grădina în care se ruga sunt în prezent muzeu. Dacă aveţi timp, vizitaţi şi Grădinile şi Templul Bah‡'' din Haifa, sunt spectaculoase. Ambele grădini sunt parte a patrimoniului UNESCO. Pentru cazare, recomand un hotel butic aflat chiar în oraşul vechi, între zidurile cetăţii. AKKOTEL are o istorie interesantă. Clădirea a fost construită la jumătatea secolului 18 şi a servit ca depozit de arme, după care, în timpul Mandatului britanic a fost transformat în şcoală elementară pentru băieţi.

Renovat de curând, hotelul are 16 camere, fiecare fiind altfel decorată.

Clădirea a păstrat multe elemente originale, foarte bine încadrate de accesoriile orientale ˆ la ,,O mie şi Una de nopţi". Camerele nu au vedere la mare, în schimb oferă o privelişte foarte colorată asupra caselor şi magazinelor din zonă. Dacă ajungeţi aici în weekend, brunch-urile de la AKKOTEL sunt renumite, locuitorii oraşului vin aici frecvent, mai ales pentru atmosferă. Preţul unei camere porneşte de la 120 de dolari/noapte (o cameră single) şi poate ajunge la 300 de dolari/noapte (o suită).

Dacă preferaţi un hotel pe malul mării, Palm Beach este chiar la intrarea în oraşul nou. Nu beneficiază de facilităţi de cinci stele, dar are avantajul unei plaje mici şi sălbatice iar personalul este foarte amabil.

În partea nouă a oraşului, aproape de promenadă, se află restaurantul Saraya. Specific oriental. Aici ar trebui să alegeţi salatele. Sunt multe şi foarte gustoase. Au un Fatouche foarte bun, la fel şi salata de Thina şi Humus. Cafeaua cu cardamon ("cafe im hel") este genială, la fel şi deserturile.

În Old Akko am încercat restaurantul Uri Buri, chiar la intrarea dinspre mare. Se află într-o casă otomană veche de 400 de ani cu o vedere superbă la mare. Uri Buri este unul dintre cei mai faimoşi chefi din Israel iar acesta este primul său restaurant (mai are unul şi la Caesarea, în centrul ţării, "Helena"). Puteţi cina pe terasă, veţi admira şi priveliştea senzaţională. Recomand mixul de fructe de mare şi ca fel principal, "crab with cream and seaweed" sau "Barramudi cu spanac şi feta". Sunt delicioase.

Încercaţi şi vinurile locale. Yaffo wine sau Golan Heights wine. Desertul "Summer fruit triffle" este perfect. La plecare puteţi cumpăra şi cartea de gătit a lui Uri Buri.

Chiar între zidurile Old Akko se află Galilo Restaurant. Dacă la Uri Buri puteţi mânca în gourmet style, la Saraya aveţi parte de un decor oriental "en detaille" şi veţi fi serviţi pe feţe de masă din hârtie. Calamarii şi creveţii sunt delicioşi. La desert, cafeaua cu hel, din nou, şi o prăjitură cu brânză şi firimituri de biscuit. Cereţi şi o narghilea cu tutun de măr. Alegeţi locurile de pe terasa de jos, de unde se poate vedea o privelişte superbă, cu valurile care se sparg de stânci.

Pentru cumpărături, dacă sunteţi în căutarea unor suveniruri de calitate, vă recomand buticul David Miro, aflat chiar la intrarea în oraşul vechi, pe Weitzman St., la numărul 1. Mai există un butic Miro şi la intrarea dinspre mare. Bijuterii din aur şi argint unicat, obiecte de cult lucrate în cupru, argint sau aramă. Sunt faimoşi în toată lumea şi au review-uri excelente. Unul dintre angajaţii Miro a fost vecinul meu, este un arab foarte simpatic care mi-a făcut cadou o farfurie tradiţională de Pesach (Paştele evreiesc), pe care o am şi acum. În toate buticurile şi mai ales în bazar vă puteţi tocmi. Zâmbiţi şi toată lumea va fi foarte amabilă.

Personaje istorice celebre care au trecut pe aici: Richard Inimă de Leu, Phillip al Franţei, Saint Louis, Marco Polo, Napoleon. Akko a constituit timp de decenii una dintre porţile de ieşire spre China, fiind un important punct de trecere în ,,Drumul mătăsii".

În toamna fiecărui an, Akko este gazda unui festival de teatru. Se întâmplă de Sukot, o sărbătoare evreiască foarte importantă (un fel de Ziua Recoltei). Anul acesta festivalul se va ţine în perioada 8-11 octombrie. Aproape toate spectacolele au traducere simultană în engleză şi franceză iar vremea este numai bună de plajă în această perioadă. Caseta 3

În toamna lui 1989 multe secvenţe din filmul ,,Nu fără fiica mea" cu Sally Field au fost filmate în Old Akko. Iar mama mea a făcut parte din figuraţie. Caseta 4

Daca plănuiţi să staţi mai mult în nordul ţării, închiriaţi o maşină, este foarte ieftin şi comfortabil. La Haifa, al treilea oraş ca importanţă din Israel (aflat la 40 de km distanţă de Akko) trebuie să vizitaţi Mânăstirea Carmelitelor. La fel şi Moshava Hagermanit (este fostul cartier construit de germanii evanghelisti care au trăit aici până în cel de-al doilea război mondial). În prezent casele coloniei au fost transformate în restaurante sau galerii de artă.

Rosh Hanikra este o peşteră aflată chiar la punctul de fontieră cu Libanul. Un fenomen al naturii, este absolut spectaculoasă. La plecare puteţi face o plimbare prin tunelul în care se văd şinele fostei căi ferate care făcea legătura cu Europa în timpul mandatului britanic. Da, se putea ajunge cu trenul aici, prin Turcia, Siria şi Liban şi poate că într-o zi, când va fi pace cu vecinii, calea ferată va fi funcţională din nou.

Akko sau Acre este una dintre cele mai vechi aşezări de pe teritoriul de astăzi al Statului Israel. Este amintit sub numele de Aak în scrieri ce datează din timpul faraonului Thutmose al III-lea (în secolul 16 î.e.n) şi în Vechiul testament, în Cartea Judecătorilor. Cetatea aflată pe malul Mării Mediterane a constituit de-a lungul secolelor un punct strategic extrem de important. Au trecut pe aici fenicieni, greci - care considerau că Acre înseamnă ,,vindecare", mai ales după ce Heracle şi-a calmat rănile cu plante găsite în zonă. Akko a fost pe rând cucerit de armatele lui Alexandru cel Mare, a fost provincie tutelată de Cleopatra, a fost sub stăpânire romană, ulterior fiind administrat de Imperiul Bizantin.

Dar Akko este cel mai bine marketat pentru turişti datorită perioadei expediţiilor cavalerilor cruciaţi. După destrămarea Imperiului Bizantin, Akko a devenit califat arab până în secolul 13, când a fost cucerit de primii cruciaţi, în anul 1104. în 1170 cruciaţii îşi construiseră aici o adevărată fortăreaţă, ale cărei ziduri stau în picioare şi astăzi. Oraşul a fost recucerit de Saladin în anul 1187 şi recâştigat de cruciaţi, după o luptă cruntă, în iulie 1191. Armatele lui Richard I al Angliei, Philip al Franţei şi Leopold al Austriei au transformat oraşul în capitală, după retragerea din Ierusalim. Akko a fost stăpânit de Ordinul Cruciaţilor până în 1291, când a fost cucerit de armatele lui Mameluk al Egiptului, într-un asediu sângeros. în 1517 începe stăpânirea otomană a oraşului, sub Sultanul Selim, dar Akko cunoaşte o dezvoltare fantastică în perioada lui Jezzar Pasha, la finalul secolului 18. Acesta a condus oraşul împreună cu consilierul său evreu, celebrul Haim Farhi. În 1799 Napoleon a încercat să cucerească Akko timp de două luni, dar fără succes. În partea nouă a oraşului poţi vizita Colina lui Napoleon, locul în care acesta îşi instalase tunurile care nu au reuşit să răpună zidurile de 13 metri înălţime şi 3 metri grosime. Cât despre tunuri, o mare parte dintre ele se află în prezent pe una dintre aripile zidurilor ce străjuiesc oraşul vechi. Suleiman Pasha, fiul lui Jezzar a continuat dezvoltarea portului. în anul 1840 Akko este cucerit de englezi şi rămâne sub mandat britanic până în 1948, când a fost declarată independenţa Statului Israel.